A murit Ionuț Anghel, tânărul din Vrancea care aștepta un transplant de plămâni
Ionuț Anghel avea 33 de ani și o boală gravă la plămâni, care îl sufoca de la o zi la alta. A murit în așteptarea unui transplant în străinătate, operație care i-ar fi salvat viața. Tânărul din Vrancea avea un băiețel de nici 3 anișori, Matei, care va crește fără tatăl lui.
La doi ani după ce un tânăr din Braşov, Călin Farcaș, s-a stins în aşteptarea unui transplant de plămâni, tragedia se repetă. Aflat de 500 de zile pe listele de așteptare pentru un transplant de plâmâni, operație care nu putea fi făcută în România, Ionuț Anghel a murit.
Ultimul mesaj postat pe Facebok
În ultimul lui mesaj postat pe o rețea de socializare, scris duminică, Ionuț Anghel făcea referire la medicul erou trimis in Belgia de autoritățile române. Spunea că în cazul lui Cătălin Denciu, statul s-a acționat foarte repede. Dar el moare zilnic…
„Ce tara …
Traim intr-o tara in care daca o singura persoana are o boala ce are nevoie de tratament sau transplant (in cazul meu), in afara tarii, nu reuseste mare lucru… Se loveste de tot ce tine SISTEM MEDICAL ROMANESC si de toate prostiile birocratice (care in afara se rezolva imediat, la noi dureaza cu saptamanile) si de oamenii din sistem care fug de responsabilitate …
Eu ma lupt pentru fiecare zi si noapte de noapte in speranta ca va exista si un „maine” si am afirmat asta in mai multe randuri insa „cei de sus” au dat din cap in sens afirmativ ca am nevoie de ajutor si cam atat … nimic concret!
Cand vad ce-mi spun cei care s-au tratat in afara, ca acolo se poarta cu tine ca si cum ai fi de-al lor… Doar cand auzi ,,ca si cu un OM” … de-al lor sau nu, pentru mine nu a mai contat. Deci se pune pretul pe Viata, te ajuta, nu te lasa sa ajungi in ultima faza ca sa-ti mute, mai apoi, un dosar de colo-colo.
A trebuit sa se intample iar o tragedie ca cea de la Piatra Neamt, ca sa se vada ca nu se misca mare lucru?
De ce e nevoie de astfel de tragedii ca sa se traga mereu cate un semnal de alarmă?
Am observat cat de operativi au fost in cazul medicului erou care a fost mutat in Belgia. Jos palaria. Deci se poate ca sa fim si operativi in timp util … Se poate daca se vrea! Pentru restul bolnavilor care au nevoie, in cazul meu, de tratamente sau transplant in afara, de ce nu se reuseste nimic?
De ce nu putem fi meru la fel de operativi si sa punem accent pe VIATA?
E nevoie sa „disparem” ca sa punem capat problemei si sa nu mai stresam pe nimeni? Incet incet, o sa ramanem si fara bani de medicamente si terapii … si atunci … Dumnezeu cu mila …
Sper ca cei cu putere de decizie sa realizeze ca noi murim, la propriu, pe zi ce trece, chiar daca nimeni nu intelege asta … De ce e nevoie de astfel de tragedii ca sa se traga mereu cate un semnal de alarma in acest Sistem? De cate semnale de alarma e nevoie. Deja incepem sa le numaram la doua maini …”.
Sursa foto: Facebook